Francezii sunt poate cel mai fanatic popor din Europa. Nimic nu este mai dezgustator decat aparenta de neutralitate, cinism, cosmopolitism si angajare politica cu care este indoctrinata societata franceza. Insa spatiul media francez rabufneste uneori cu mostre de violenta maxima. Filmul Frontier(s) bate orice record in materie de cruzime, gratuitate, dementa horror si angajare politica. Uitati de glume ca Texas Chainsaw Massacre, Hostel, Cannibal Holocaust sau basini gen Saw. Frontier(s) sterge pe jos cu tot ce a insemnat hardcore horror si snuff in ultimii 40 de ani.Dar ce este cu adevarat dezgustator nu tine de cantitatea de sange si tortura suprarealista prezenta in acest film, ci de faptul ca regizorii nu se abtin sa nu incadreze totul in contextul anti-sarkozist, stangist si paranoic anti-fascist care polueaza Franta. Infectia cu angajare marxista si lupta anti-fascista, tipice societatii franceze, merg astfel pana in adancurile unor genuri delective precum horror-ul.
Frontier(s) este povestea unor tineri imigranti algerieni care fug din Franta, dupa ce au dat niste spargeri. Totul pe fondul protestelor imigrantilor impotriva dictaturii fasciste care de vreo 50 de ani e pe cale sa subjuge poporul francez si institutiile sale laic-democratic-umaniste si acum, iata, ajunge la apogeu sub Sarkozy. Imigrantii, dintre care si o femeie algeriana purtand in pantecele ei viitorul Frantei, se refugiaza spre Olanda, o tara mult mai deschisa cosmopolitismului si prieteniei intre popoare.
La hanul la care trag, imigrantii inocenti se intalnesc cu doua gagici bisexuale, bune de tot, care ii seduc la o partida de sex in grup. Dar sotul lor, o matahala, apare si ii forteaza pe tinerii magrebini sa manance carne de porc, impotriva religiei. De aici conflictul escaladeaza pe partia intolerantei culturale, tinerii magrebini fiind inchisi intr-o mina abandonata unde se jucau niste copii orbi si cu membrele amputate, adica progeniturile antidemocratismului. In continuare aflam ca hanul apartine unui nazist batran, refugiat din Germania dupa razboi, care si-a infiintat o familie patriarhala de canibali incestuosi, cu care vrea sa pastreze puritatea rasei. In tentativa de scapare a tinerilor magrebini, acestia ajung in abatorul unde se pastrau oameni la saramura, precum si in cocina de porci unde sunt legati de gat si unde li se taie diverse membre. Intre timp si prietena lor algeriana ajunge la han unde nazistul o forteaza sa se casatoreasca cu un macelar de acolo care vrea sa o foloseasca ca fabrica de copii, ca sa aduca pe lume viitorul rasei pure.
Personajele sunt fie senile, fie mongoloide – dar toti sunt canibali fascisti, acolo unde in Texas Chainsaw Massacre erau canibali sudisti. Teribile sunt scenele de evadare dintr-o cocina, in care noroiul si porcinele guitand acopera icniturile si sangele care curge din trupurile victimelor. Totul creste alert in violenta, membre amputate, decapitari, drujbe, topoare, avorturi si o teribila scena de ardere a unui imigrant intr-un cuptor (apropo, hanul se numeste Dachville, aluzie la lagarul Dachau). Filmul este incredibil din punct de vedere vizual, cu poate cea mai convingatoare imagine intr-un spectacol horror. Cromatica, muzica si texturile din film sunt infricosator de bine realizate.
In final cam toti mor, cu exceptia a doua fete care evadeaza pline de matze, marcate de pericolul recrudescentei fascismului. Una dintre ele, nu se poate insa dezlipi de pestera unde se jucau copiii ei, amputati politic. Cititi si voi cronicile la acest film, o sa vi se faca greatza.
