
Deznodamantul acestui film e cel mai oribil lucru facut vreodata intr-un film. Uitati de canibali texani, de saramura algeriana sau de zombii care iti ies din stomac. In acest film se atenteaza la cel mai de pret simbol uman. Un manifest oribil al societatii de azi care promoveaza subcultura groazei.
Cinematografic vorbind, "A l’interieur" demonstreaza ca cele mai cumplite filme horror exploateaza tehnici minimaliste.
Aici avem:
- o victima (o femeie insarcinata)
- un slasher (femeie)
- locatia redusa la baie, dormitor si hol
- dialoguri reduse la icnituri si intrebari deznadajduite
Suntem martorii eforturilor disperate a slasherului de a omori victima, hacuind-o bucata cu bucata si ale victimei de a supravietui cu orice pret. Ca privitor esti improscat cu textura sangvina, totul crescand in intensitate si volum de lichid. Arma = o foarfeca. Rezistenta trupului uman este testata pana la ultima limita, iar cea a privitorului printr-o gradatie deliranta. Practic fiecare gratuitate din film intrece in extremism pe cea precedenta. Pana in ultima clipa nu stii de ce curge atata violenta. Iar cand afli, inainte de generic, nimic nu mai conteaza deja. Esti contaminat cu ce ai vazut. Bleah!
Duceti-va sa va spovediti, nevrednicilor. Vin vremuri grele pentru om!