Calvaire - horror feminist francez (cu mosnegi)

Trei filme frantuzesti sunt capabile sa mature pe jos cu toata subcultura horror americana (desi, evident, cele trei sunt un produs indirect al acesteia): Frontier(s), Inside si The ordeal.

Calvaire / The Ordeal (regia Fabrice Du Welz) este o dementa de film, din aceeasi categorie estetica precum Taxidermia. Cam asa se prezinta o parte a filmului de arta din ziua de azi. Inca se mai poate urca in blasfemie impotriva fiintei umane, iar mass-media franceza nu se dezminte.

Calvaire este o o meditatie horror pe tema singuratatii, avand ca pretext ospitalitatea franceza. Spre deosebire de Frontier(s), de data asta gazdele nu mai sunt nazisti incestuosi canibali, ci mosnegi schizofrenici zoofili din Franta rurala, aceea care face vin, branza si poarta basca.

Eroul principal este un tinerel care isi castiga existenta cantand chansonete la azile de batrani. Socat fiind de avansurile sexuale ale unei babe, care ii pune mana la ciucurel, incepe sa-si chestioneze existenta de artist ratat si om fara radacini. Ei bine, pe drum spre urmatorul azil, are o pana de masina undeva intr-o padure. Un handicapat mintal care umbla la ora aia cautandu-si iubita ii propune sa il duca la un han din zona.

Hanul pare frumusel si pitoresc, cu un mosulica tacticos care il ia in gazda si ii propune sa-i repare masina. Omul aparent jenat, ca orice francez, isi exprima rezerva, da ca la orice francez, nu-i ia mult sa accepte orice i se ofera gratis. Mosulica incepe sa-i vorbeasca de singuratate, de fosta lui sotie care a fugit, si de frumusetea pasunilor din jur care ar face invidios orice orasean.

De aici, filmul incepe sa o ia razna. Tinerelul entuziasmat porneste intr-o scurta plimbare de agrement prin zona si ajunge la un hambar, unde siderat, urmareste cativa paysani cum faceau sex in grup cu o purcica. Pana sa se prinda ca mosneagul de la han il ia drept nevasta fugita, tinerelul se trezeste crucificat, imbracat in femeie, fortat sa manance supa si sa asiste la declaratii de amor, in prezenta handicapatului care si-a gasit prietena si o cocoloseste cu aceeasi afectiune (e o capra pe nume Bella).

Din fericire, ceilalti mosnegi din sat vin sa-l omoare pe mosneag. Din pacate, eroul filmului nu poate sa se bucure ca e salvat, pentru ca mosnegii vin de fapt sa-i violeze femeile mosului. Tanarul se trezeste batut din nou, numit curva fugara si ce urmeaza... mama mama... Sa spunem doar ca totul se intampla in acompaniament de guitat de porc penetrat, behaieli de capra si chiotele ejaculatoare ale unor oameni care nu au mai vazut femei de secole. Oricum, daca ramaneti in pana prin Franta, nu ar fi recomandat sa inoptati prin sate.

Finalul este deopotriva supra-realist si patetic, fiind probabil unul din triggerele care au convins juriile de la festivaluri sa dea laude si premii acestui schizoid film de groaza. Pe deasupra, regizorul are si curajul sa spuna ca filmul sau are la baza un CONCEPT FEMINIST.

PS: Uitati-va si voi cum isi alunga singuratatea mosnegii astia.

A L'INTERIEUR / INSIDE - Cel mai oribil film

Holy Shit! Francezii astia sunt cea mai horror natie din Europa. Filmul asta e si mai violent decat Frontier(s), care credeam ca pune capac la mizeria expresiei contemporane. Nici nu pot sa scriu despre ce e vorba, dar A l’interieur concentreaza atata dispret pentru existenta umana incat iti vine sa vomezi.

Deznodamantul acestui film e cel mai oribil lucru facut vreodata intr-un film. Uitati de canibali texani, de saramura algeriana sau de zombii care iti ies din stomac. In acest film se atenteaza la cel mai de pret simbol uman. Un manifest oribil al societatii de azi care promoveaza subcultura groazei.

Cinematografic vorbind, "A l’interieur" demonstreaza ca cele mai cumplite filme horror exploateaza tehnici minimaliste.

Aici avem:
- o victima (o femeie insarcinata)
- un slasher (femeie)
- locatia redusa la baie, dormitor si hol
- dialoguri reduse la icnituri si intrebari deznadajduite

Suntem martorii eforturilor disperate a slasherului de a omori victima, hacuind-o bucata cu bucata si ale victimei de a supravietui cu orice pret. Ca privitor esti improscat cu textura sangvina, totul crescand in intensitate si volum de lichid. Arma = o foarfeca. Rezistenta trupului uman este testata pana la ultima limita, iar cea a privitorului printr-o gradatie deliranta. Practic fiecare gratuitate din film intrece in extremism pe cea precedenta. Pana in ultima clipa nu stii de ce curge atata violenta. Iar cand afli, inainte de generic, nimic nu mai conteaza deja. Esti contaminat cu ce ai vazut. Bleah!

Duceti-va sa va spovediti, nevrednicilor. Vin vremuri grele pentru om!

FRONTIER(S) - horror scabros, corect politic si francez

Francezii sunt poate cel mai fanatic popor din Europa. Nimic nu este mai dezgustator decat aparenta de neutralitate, cinism, cosmopolitism si angajare politica cu care este indoctrinata societata franceza. Insa spatiul media francez rabufneste uneori cu mostre de violenta maxima. Filmul Frontier(s) bate orice record in materie de cruzime, gratuitate, dementa horror si angajare politica. Uitati de glume ca Texas Chainsaw Massacre, Hostel, Cannibal Holocaust sau basini gen Saw. Frontier(s) sterge pe jos cu tot ce a insemnat hardcore horror si snuff in ultimii 40 de ani.

Dar ce este cu adevarat dezgustator nu tine de cantitatea de sange si tortura suprarealista prezenta in acest film, ci de faptul ca regizorii nu se abtin sa nu incadreze totul in contextul anti-sarkozist, stangist si paranoic anti-fascist care polueaza Franta. Infectia cu angajare marxista si lupta anti-fascista, tipice societatii franceze, merg astfel pana in adancurile unor genuri delective precum horror-ul.

Frontier(s) este povestea unor tineri imigranti algerieni care fug din Franta, dupa ce au dat niste spargeri. Totul pe fondul protestelor imigrantilor impotriva dictaturii fasciste care de vreo 50 de ani e pe cale sa subjuge poporul francez si institutiile sale laic-democratic-umaniste si acum, iata, ajunge la apogeu sub Sarkozy. Imigrantii, dintre care si o femeie algeriana purtand in pantecele ei viitorul Frantei, se refugiaza spre Olanda, o tara mult mai deschisa cosmopolitismului si prieteniei intre popoare.

La hanul la care trag, imigrantii inocenti se intalnesc cu doua gagici bisexuale, bune de tot, care ii seduc la o partida de sex in grup. Dar sotul lor, o matahala, apare si ii forteaza pe tinerii magrebini sa manance carne de porc, impotriva religiei. De aici conflictul escaladeaza pe partia intolerantei culturale, tinerii magrebini fiind inchisi intr-o mina abandonata unde se jucau niste copii orbi si cu membrele amputate, adica progeniturile antidemocratismului. In continuare aflam ca hanul apartine unui nazist batran, refugiat din Germania dupa razboi, care si-a infiintat o familie patriarhala de canibali incestuosi, cu care vrea sa pastreze puritatea rasei. In tentativa de scapare a tinerilor magrebini, acestia ajung in abatorul unde se pastrau oameni la saramura, precum si in cocina de porci unde sunt legati de gat si unde li se taie diverse membre. Intre timp si prietena lor algeriana ajunge la han unde nazistul o forteaza sa se casatoreasca cu un macelar de acolo care vrea sa o foloseasca ca fabrica de copii, ca sa aduca pe lume viitorul rasei pure.

Personajele sunt fie senile, fie mongoloide – dar toti sunt canibali fascisti, acolo unde in Texas Chainsaw Massacre erau canibali sudisti. Teribile sunt scenele de evadare dintr-o cocina, in care noroiul si porcinele guitand acopera icniturile si sangele care curge din trupurile victimelor. Totul creste alert in violenta, membre amputate, decapitari, drujbe, topoare, avorturi si o teribila scena de ardere a unui imigrant intr-un cuptor (apropo, hanul se numeste Dachville, aluzie la lagarul Dachau). Filmul este incredibil din punct de vedere vizual, cu poate cea mai convingatoare imagine intr-un spectacol horror. Cromatica, muzica si texturile din film sunt infricosator de bine realizate.

In final cam toti mor, cu exceptia a doua fete care evadeaza pline de matze, marcate de pericolul recrudescentei fascismului. Una dintre ele, nu se poate insa dezlipi de pestera unde se jucau copiii ei, amputati politic. Cititi si voi cronicile la acest film, o sa vi se faca greatza.