luni, 30 iunie 2008

Zombie Belea! BORATORII la Centrul Cultural Ceh

.
Weekendul asta am facut turul Noptii Institutelor Culturale din capitala. Cred ca a fost un program bine realizat de fiecare centru in parte. Am baut tuica de Alba la Institutul lui Patapievici si am urmarit calusul dansat de taranii ardeleni. Am facut poze cu fierarul si i-am confiscat o potcoava. Apoi am infulecat o pizza la Centrul Italian unde l-am vazut si pe dl. Puric cu ceva teatru „mut”, am fost la concert de muzica tiganeasca Shukar Collective la British Institute si am ajuns la Institutul Cultural Ceh, care a avut serata „Zombie outbreak” cu creaturi si intestine, bere Pilsner Urquell, tipe gotice sexoase si jeleuri cu canini. Nu ma mira alegerea de la patria soldatului Svejk, in care fiecare orasel are festival de grindcore, industria pornografica are cea mai mare rentabilitate si cetatenii consuma bere la micul dejun.

Tin sa-l felicit pe Taranul Neofit (link), pentru marea realizare de a avea difuzat videoclipul Boratorii – Lepadatu’ in deschiderea serii culturale cehe. E mare treaba cand institutia oficiala a tarii prietene incepe programul de promo cultural cu citarea celui mai proletcultist creier sucevean. Videoclipul Boratorii a fost difuzat timp cateva minute pe repeat, sub egida relansarii sitului groaza.ro, de catre niste baieti care o tot pacalesc pe Monika Stepanova (directoarea institutului), cum ca fac activism si reprezinta cultura alternativa. Nu a lipsit nici Stefan Tiron, gagiu care se baga in seama destul de des si e incapabil sa enunte propozitii cu subiect si predicat. Am ras pe rupte cu VE-ul, mai ales cand Stefan a incercat sa multumeasca centrului ceh pentru ca il lasa sa promoveze filme exploitation cu maicute. Vorba Taranului Neofit... „oameni care nu au nici o meserie”.

Le urez succes, da am senzatia ca Groaza.ro va muri la fel ca si datile trecute, fara continut si fara vizitatori. Situl e un fel de bisericasatanista.org cu niste copii care tin sa ne arate ca horror-ul e subcultura si ca filmele de groaza au mesaj serios. Bai, voi chiar sunteti seriosi!? Au pornit-o scolareste cu „nunsploitation”, „naziploitation” si alte terminologii folosite cu religiozitatea fanului provincial erudit, care insa nu si-a pus in viata lui o masca de gaze SM pe fata. Uite mostra „Japonezii au venit cu ceva nou in genul horror chiar atunci cand era nevoie de asa ceva. Ei au aratat ca frica poate fi provocata nu numai de killeri ci si de fantome de copii sau femei sau de un zgomot ciudat, iar tensiunea si atmosfera apasatoare fac lucrurile si mai terifiante”. Zgomot ciudat, atmosfera apasatoare, lucruri terifiante… Da nene :)! Altu’ se abereaza despre importanta horror-ului „In viata cotidiana, persoanele se confrunta cu situatii frustrante care ar putea duce la scene de violenta. Vizionarea de filme cu continut violent ar produce o senzatie de descarcare emotionala, de catarsis, contribuind astfel la reducerea agresivitatii indivizilor. […] in societate exista prea multa violenta, aceasta trebuie sa fie adusa la cunostinta publicului. Din punctul acesta de vedere filmele ar fi chiar “educative”, samd. Bai baieti, puneti mana pe carte, ca altfel va trimite Taranul la un lagar de reeducare prin munca si ascultati Boratorii de dimineata pana seara!

Oricum, tot respectul pentru Centrul Ceh, care face promo cultural cu Boratorii si filme cu cadavre. Asa da „brand de tara”. Nu ca ICR-ul care il trimite pe alde Iancu Dumitrescu sa cante muzica spectrala la dooj de tovarasi de-ai lui de la Paris. Se-aude, toarasu’ Pata!?

sâmbătă, 21 iunie 2008

Saw IV: Minitehnicus horror

.
Weekendul asta am fost la Mall la singurul film vizionabil, intre splashurile de comedii romantice si alte orori. Inainte de a trece la film va recomand sa mergeti din cand in cand pe la City Mall, mai ales la ore tarzii. E singurul mall unde nu vine lumea, cu exceptia unor cocalari din Ferentari care fac festin la KFC. Cel mai cool e ca duminica la 22:45 poti sa ramai singur pe etaj si in sala de cinema. Cand iesi, dupa miezul noptii, ramai singur in mall, cam ca in Dawn of the dead. Acum imi pica fisa ca e singurul mall inconjurat exclusiv de cimitire, Bellu, Eroilor, Evreiesc si Evanghelic, poate de aia nu vine lumea. Doamne ajuta sa nu dea faliment, aici ma refugiez daca se scoala mortii in capitala!

Asadar am vazut Saw IV, un torture movie mainstream, lansat anul trecut de Halloween. Nu am vazut partea anterioara, III, dar deja de la II mi-am dat seama ca n-o sa mai pierd nimic. Una la mana, seria suferea inca de atunci de boala sequelului: totul curge secvential, pe orizont de asteptare clar, fara surprize ori suspans. Doi la mana, baiatul asta care a preluat franciza, si a regizat partile 2, 3, 4, a scos din ecuatie fix iminenta dramatica de tip thriller de la care ne-am pisat pe noi de frica la prima parte. Darren Lynn Bousman il cheama. Are 29 de ani. Voi ce faceati la varsta asta?

Saw IV se reduce la o serie de faze liniare tip cauza-efect, in care tot felul de scripeti si mecanisme se apasa, actioneaza si se infig in carnea unor pacatosi. Mi-a dat impresia ca pentru filmul asta s-au studiat mai mult probleme de mecanica, decat aspecte regizorale. Subiectul e simplu - un gagiu are 90 de min la dispozitie sa salveze un alt gagiu care e atarnat pe un bloc de gheata care se topeste. Asta avanseaza si rezolva tot felul de probleme de fizica, cu victime. Pana ajunge la cea finala, o problema cu scripeti de clasa a sasea, ca in jocurile minitehnicus de pe HC. Adica daca apesi pe clanta, se trage o sfoara si la un tip ii cade un bloc de gheata in cap. Ce-a ajuns filmul de groaza?!

Dar ce-a ajuns publicul? Sa stai sa devorezi chipsuri impasibil in timp ce pe ecran unul se chinuie sa impinga niste lame de cutit cu fatza. Traim intr-o societate desensibilizata, de toata jena. Baietii au incheiat si partea asta cu un personaj care iese din scena si de fapt el a regizat totul. Franciza va continua cu partea a cincea. Dar eu nu ma mai uit in viata mea la filme scoase de Halloween de catre toti cacanarii mercantili. Mai bine bag comedii cu Stan si Bran. E mai dureros sa vezi cum Stan se incheie la pantof si ii baga o scandura cu piron in boasele lui Bran.


marți, 10 iunie 2008

Doom - film horror cu impuscaturi la persoana intai

.
O cronica veche de cand a aparut filmul horror-SF Doom. Recuperata de pe hard. Nu mai tin minte cu ce e filmul, dar pun ce am gasit ca sa demarez blogul asta cumva, sporind cantitatea de materiale poluante din Internet.
.
Am pierdut introducerea in care explicam subiectul si remarcam ca personajele au nume de gameri de genul Reaper, Destroyer, Duke si Dr. Grimm si isi primesc misiunea pe ecrane de 286, iar prin joc au tot felul de terminale de HC cu ecran verde, in onoarea old school-ului tehnologic. Asadar, e film SF, pe planeta Marte, cu monstri, batai, creaturi infioratoare mutantizate si cercetatori care sau monstrificat din cauza unui cromozom in plus, pe care il aveau extraterestrii si nu-l mai avem noi. Drujba apare doar la final, pentru a-i face sa juiseze pe gameri. Pe scurt, niste baieti musculosi cu carne pe ceafa sunt trimisi sa vada de ce moare lumea pe Marte, unde niste cromozomi horror infecteaza pe oricine si scoala mortii.
.
Apropo, in joc monstrii erau jumate erori genetice, jumate satanisti. In Doom te luptai cand in laboratoare, cand in altare cu pentagrame. Ei bine, filmul dovedeste suplete in sensul ca da logica si explicatii necesare consumatorului de filme. Vedeti voi, cromozomul asta al extraterestrilor injectat in om afecta numai gena raului din om, cum ar veni il poseda. De altfel potopul biblic trimis de Dumnezeu ca sa eradicheze raul e explicat prin faptul ca martienii ajunsi la suprasaturatie datorita cercetarilor s-au autodistrus prin acest cromozom. Si au creat o arca de teleportare in spatiu, unde cei neafectati de cromozom (Noe şi ceilalţi) s-au imbarcat si au plecat pe pamant. Iar satanistii au fost eradicati la nivel planetar prin explozia de la Sodoma si Gomora, care a avut loc pe Marte.
.
Pe langa valentele antropologice si dezvaluirile biblice, filmul e plin de gore, explozii, macel, chiar si faze thriller de actiune. Include si elementul „zombie”, in sensul ca cei omorati de mutanti mor, si dupa ceva timp se scoala si incep sa atace. Trucaje misto, machiaje cool, decapitari frumoase, pacat ca eroii principali nu se lupta suficient cu monstrii. Dar se pastreaza linia jocului: ori te face monstrul din trei hituri, ori il faci tu dintr-o mitraliere. Momentul culminant este cand eroul principal injectat cu un fel de cromozom adrenalinic (in joc se numea BERZERK) o ia la goala prin tunele, actiunea devine 1st person view si incepe sa macelareasca tot ce prinde si i se tot schimba arma printre splashuri de sange si rotiri de ecran ca si cum misti roata la mouse. Seamana cu Quake 3 pe nivelul cel mai mic, unde macelaresti orice din doua lovituri, ori cu mitraliera, ori cu drujba sau pumnul.
.
Sa nu uit, Doom-ul mi-a amintit si el de rasismul subliminal infect al filmelor americane - regula: negrul moare primul, sau, foarte rar, daca nu e primul, atunci are cea mai mare balta de sange.
.
Filmul da dovada si de umor grobian, atat de important in filmele tari cu batai. De exemplu ar fi de semnalat si un personaj haios, Pinky, jumatea de sus om, iar partea de jos un fel de scaun robotic (o eroare de teleportare, cand curul si putulica iau ajuns in alta galaxie si nu pe Marte), aluzie la Pinky Demon, porcii aia rotunzi fara picioare din joc. Diverse remarci distractive equally, de exemplu doi multiplayeri se mirau cum de mutantii stiu sa treaca prin usi tastand coduri. „They’re rocket scientists” se lamureste unul gandinduse ca mutantii erau de fapt biologi experti inainte sa devina satanisti. Alte replici memorabile cu iz de Duke Nukem: ”Kill them all, let God sort them out!” sau obsesivul “Big…Fucking…Gun!!!!”. De asemenea, Dr. Carmack din film este denumit dupa Jim Carmack, creatorul ID Software si Doom.
.
Doom, the movie a luat cateva premii meritate, pentru "cel mai prost film al anului 2005". Pe deasupra, fanii jocului au reclamat filmul cum ca nu respecta jocul. Eu le-as zice baietilor sa se mai gandeasca. S-a respectat cu prisosinta, fiind cam un cadavru pe minut.
.
La capitolul critici ar fi de semnalat siropul complet redundant dintre personajul principal (militar de interventie) si sora lui care lucra pe statie. Tot complet redundanta este si scena cu personajul debil al echipei care merge „to take a dump”, adica sa se cace intrun tunel separat. Evident ca este defalcat de mutanti si gestul sau devine complet redundant si in economia filmului, dar si in efect, caci nu e nimic spectaculos. Macar daca il killereau in timp ce se caca, aruncand cu mizerii pe camera. De asemenea lipsa unui monstru final este o critica majora. Monstrul final e chiar seful echipei de interventie atins de virus, dar nu e suficient, lipseste MEGA-MUTANTUL!


duminică, 1 iunie 2008

Indiana Jones 4: Kingdom of the crystal skull

.
Am fost azi sa vad numarul 4 din seria de comicsuri video Indiana Jones. Pentru cei care nu stiu, tipul este un fel de Comisarul Moldovan arheolog, care trece prin tot felul de faze si level monsters, e fugarit de oameni rai sau de aborigeni, cautand artefacte, si nu moare cu nici un chip. De data asta a plecat dupa un craniu de extraterestru telepat, care a intemeiat civilizatiile sud-americane.
.
Filmul e fix ce astepti de la seria Indiana Jones sau de la brandul George Lucas: muzica entuziasta, scene familiste cu animale jucause (aici marmote), urmariri ametitoare cu efecte speciale de mare efect, dialoguri puerile excelent dinamizate de actiune, atmosfera de comics, happy end cu poveste de dragoste si tot soiul de ispravi incredibile prin care trec eroii principali. Subiectul este, ca de obicei, la mintea lui Erich von Daniken: are Roswell 47, are craniile de cristal (Wiki), piramide si desene incase, iar la final chiar si Atlantida.

De departe, cea mai tare faza e cand Indiana Jones se ascunde intr-un frigider ca sa scape de explozia unei bombe atomice. Boom-ul rade tot si arunca frigiderul la mare departare fix cat sa il ia in primire niste baieti CIA sa-l duca la dusul de dezinfectie nucleara. Am tot citit pe net ca lumea e cam nemultumita de asemenea exagerari care scad din credibilitate. Duceti-va domne la filme dogma, daca vreti credibilitate!

Dar aceasta nu are legatura cu subiectul principal. Care e cu Amazon, piramide cu intrari secrete, harti in limbi vechi, scheleti si la final o fabuloasa scena cu o farfurie zburatoare care vine din alta dimensiune si distruge totul, lasandu-i in viata doar pe cei patru eroi. Da, patru sunt: Indiana Jones, nevasta sa, fiul sau, si un mosneag arheolog. Fiul este un tinerel cu moaca generica de pretty boy, subtirel, dupa trendul blockbusterelor post 2000, care promoveaza figuri neremarcabile. Sper ca nu se va prelua astfel franciza (desi s-a scos deja un serial cu un pustiulache in rol de Indy Jr.). Harrison Ford are 65 de ani si nu cred ca mai scoate partea a cincea. Moaca tinerelului pare totusi cam singura contaminare deranjanta cu cinemaul de data recenta.

Filmul are atmosfera si plot retro. Se lucreaza cu formule clasice, din care am remarcat eroul negativ rauvoitor si agreabil – o gagica comunista tunsa beton, cu breton, care se lupta cu floreta. Altfel, avem rusnaci care canta la balalaica si danseaza cazacioc in jungla, iar subiectul e plasat in razboiul rece al anilor 50. Nu s-au mai facut de mult filme cu comunisti. Indiana Jones nu se mai lupta cu chinezii, nazistii ori purtatorii de turban, ci cu stalinistii care vor sa controleze mintea fiecarui muritor.

Remarc faptul ca filmul nu face bravada de patriotism american, chiar daca aflam ca Indiana Jones a devenit agent CIA dupa partea a treia a seriei. Detaliile de gen sunt accesibile doar americanilor, iar spectatorul planetar nu va fi fortat sa asiste la declaratii democratice vomitive. Cu exceptia replicii “I like Ike” din primele scene si a jumatatii de steag ascunsa la final, americanismul este absent, lucru uimitor in conditiile in care baietii rai sunt tocmai comunisti care au intrat pana in inma unei baze texane. Chestia adauga plus de credibilitate si dinamism unei povesti care are multe alte clisee de punctat. De semnalat si o replica incorecta politic, in care un soldat sovietic este blestemat ca fiind un “Goddam Russian”. N-am mai vazut de mult asa ceva. Cam de cand negrii nu mai mor primii in filmele americane (de pe la finele anilor 90).

In traditia lui George Lucas, decesele nu se fac in scene gore, iar cadavrele dispar din fata camerei fara urme. Spectatorii au de ce sa se bucure, totusi, cand pe un mahar rus il vor tari furnicile in musuroi ca sa-l devoreze. Prescolarii din sala de cinema erau in culmea amuzamentului la faza asta. Pentru ca veni vorba de copii, filmul poate fi vizionat fara probleme si de acestia, pentru ca are multe pocnituri, piedici, glume si este foarte colorat. Este superior ultimului film de actiune al lui Sergiu Nicolaescu.