In ROMANIA!!!! Festival EMO OLD SCHOOL dedicat vegetarienilor, femeilor si homosexualilor

.

Iata ca la Cluj-Napoca, pe 7 octombrie, se organizeaza primul festival EMO dedicat categoriilor oprimate din tara - vegetarienii, femeile si homosexualii. Cap de afis este formatia de sludge-grind sud-americana de mare adevar - ELECTROZOMBIES!!!! Daca pana acum doar timisorenii se lansau in betii antifasciste prin pivnitele Begai, si clujenii au pus-o de un festival de club cu salata de hardcore vegetarian (A FADED GLORY), militanti elvetieni impotriva pastei de pui de gaina (XUNVEILX), comunisti francezi (FAST MOTION), homosexuali core lituanieni (SPENGIMAS) si homosexuali emo-pop clujeni (SCHLITZ).
.
Este o alternativa binevenita la Stufstock, Mamaia, Cerbul de Aur, Rock City Open Air sau la oboselile punk timisorene. Una peste alta, MULTICULTURAL WAYS ramane probabil singurul eveniment al anului sincronizat cu ce se intampla prin lume in 2009! (in curand vine si al doilea: CYBERMENTAL - ceva mai radical).
.
Adica: muzica post-rock politica, protectia animalelor, satanism, constientizarea problemelor sociale, sex anal, anti-sistem, PETA plus un party old school pentru cei care vor sa afle ce inseamna cu adevarat EMO underground, nu rahaturile cocalare cu care MTV-ul ne polueaza de 8 ani incoace.
.
Electrozombies (Chile);
Unveilx (Elvetia);
A Faded Glory (Italia);
Fast Motion (Franta);
Spengimas (Lituania);
Schlitz (Romania)
.
PS: Electrozombies canta si in Bucuresti (Fire) si in Timisoara. Celelalte formatii destul de distractive, da' p-astia sa nu-i ratati!

Respect pentru Michael Jackson, parintele clipului horror

Respect pentru primul artist dance care a popularizat videoclipul horror - o contributie esentiala in istoria culturii pop.

In semn de tribut includ aici un performance horror dedicat lui Michael Jackson de catre detinutii puscariei Cebu din Philipine.

Pe cand un asemenea program educativ de reabilitare si la penitenciarul de la Jilava?

Calvaire - horror feminist francez (cu mosnegi)

Trei filme frantuzesti sunt capabile sa mature pe jos cu toata subcultura horror americana (desi, evident, cele trei sunt un produs indirect al acesteia): Frontier(s), Inside si The ordeal.

Calvaire / The Ordeal (regia Fabrice Du Welz) este o dementa de film, din aceeasi categorie estetica precum Taxidermia. Cam asa se prezinta o parte a filmului de arta din ziua de azi. Inca se mai poate urca in blasfemie impotriva fiintei umane, iar mass-media franceza nu se dezminte.

Calvaire este o o meditatie horror pe tema singuratatii, avand ca pretext ospitalitatea franceza. Spre deosebire de Frontier(s), de data asta gazdele nu mai sunt nazisti incestuosi canibali, ci mosnegi schizofrenici zoofili din Franta rurala, aceea care face vin, branza si poarta basca.

Eroul principal este un tinerel care isi castiga existenta cantand chansonete la azile de batrani. Socat fiind de avansurile sexuale ale unei babe, care ii pune mana la ciucurel, incepe sa-si chestioneze existenta de artist ratat si om fara radacini. Ei bine, pe drum spre urmatorul azil, are o pana de masina undeva intr-o padure. Un handicapat mintal care umbla la ora aia cautandu-si iubita ii propune sa il duca la un han din zona.

Hanul pare frumusel si pitoresc, cu un mosulica tacticos care il ia in gazda si ii propune sa-i repare masina. Omul aparent jenat, ca orice francez, isi exprima rezerva, da ca la orice francez, nu-i ia mult sa accepte orice i se ofera gratis. Mosulica incepe sa-i vorbeasca de singuratate, de fosta lui sotie care a fugit, si de frumusetea pasunilor din jur care ar face invidios orice orasean.

De aici, filmul incepe sa o ia razna. Tinerelul entuziasmat porneste intr-o scurta plimbare de agrement prin zona si ajunge la un hambar, unde siderat, urmareste cativa paysani cum faceau sex in grup cu o purcica. Pana sa se prinda ca mosneagul de la han il ia drept nevasta fugita, tinerelul se trezeste crucificat, imbracat in femeie, fortat sa manance supa si sa asiste la declaratii de amor, in prezenta handicapatului care si-a gasit prietena si o cocoloseste cu aceeasi afectiune (e o capra pe nume Bella).

Din fericire, ceilalti mosnegi din sat vin sa-l omoare pe mosneag. Din pacate, eroul filmului nu poate sa se bucure ca e salvat, pentru ca mosnegii vin de fapt sa-i violeze femeile mosului. Tanarul se trezeste batut din nou, numit curva fugara si ce urmeaza... mama mama... Sa spunem doar ca totul se intampla in acompaniament de guitat de porc penetrat, behaieli de capra si chiotele ejaculatoare ale unor oameni care nu au mai vazut femei de secole. Oricum, daca ramaneti in pana prin Franta, nu ar fi recomandat sa inoptati prin sate.

Finalul este deopotriva supra-realist si patetic, fiind probabil unul din triggerele care au convins juriile de la festivaluri sa dea laude si premii acestui schizoid film de groaza. Pe deasupra, regizorul are si curajul sa spuna ca filmul sau are la baza un CONCEPT FEMINIST.

PS: Uitati-va si voi cum isi alunga singuratatea mosnegii astia.

A L'INTERIEUR / INSIDE - Cel mai oribil film

Holy Shit! Francezii astia sunt cea mai horror natie din Europa. Filmul asta e si mai violent decat Frontier(s), care credeam ca pune capac la mizeria expresiei contemporane. Nici nu pot sa scriu despre ce e vorba, dar A l’interieur concentreaza atata dispret pentru existenta umana incat iti vine sa vomezi.

Deznodamantul acestui film e cel mai oribil lucru facut vreodata intr-un film. Uitati de canibali texani, de saramura algeriana sau de zombii care iti ies din stomac. In acest film se atenteaza la cel mai de pret simbol uman. Un manifest oribil al societatii de azi care promoveaza subcultura groazei.

Cinematografic vorbind, "A l’interieur" demonstreaza ca cele mai cumplite filme horror exploateaza tehnici minimaliste.

Aici avem:
- o victima (o femeie insarcinata)
- un slasher (femeie)
- locatia redusa la baie, dormitor si hol
- dialoguri reduse la icnituri si intrebari deznadajduite

Suntem martorii eforturilor disperate a slasherului de a omori victima, hacuind-o bucata cu bucata si ale victimei de a supravietui cu orice pret. Ca privitor esti improscat cu textura sangvina, totul crescand in intensitate si volum de lichid. Arma = o foarfeca. Rezistenta trupului uman este testata pana la ultima limita, iar cea a privitorului printr-o gradatie deliranta. Practic fiecare gratuitate din film intrece in extremism pe cea precedenta. Pana in ultima clipa nu stii de ce curge atata violenta. Iar cand afli, inainte de generic, nimic nu mai conteaza deja. Esti contaminat cu ce ai vazut. Bleah!

Duceti-va sa va spovediti, nevrednicilor. Vin vremuri grele pentru om!

FRONTIER(S) - horror scabros, corect politic si francez

Francezii sunt poate cel mai fanatic popor din Europa. Nimic nu este mai dezgustator decat aparenta de neutralitate, cinism, cosmopolitism si angajare politica cu care este indoctrinata societata franceza. Insa spatiul media francez rabufneste uneori cu mostre de violenta maxima. Filmul Frontier(s) bate orice record in materie de cruzime, gratuitate, dementa horror si angajare politica. Uitati de glume ca Texas Chainsaw Massacre, Hostel, Cannibal Holocaust sau basini gen Saw. Frontier(s) sterge pe jos cu tot ce a insemnat hardcore horror si snuff in ultimii 40 de ani.

Dar ce este cu adevarat dezgustator nu tine de cantitatea de sange si tortura suprarealista prezenta in acest film, ci de faptul ca regizorii nu se abtin sa nu incadreze totul in contextul anti-sarkozist, stangist si paranoic anti-fascist care polueaza Franta. Infectia cu angajare marxista si lupta anti-fascista, tipice societatii franceze, merg astfel pana in adancurile unor genuri delective precum horror-ul.

Frontier(s) este povestea unor tineri imigranti algerieni care fug din Franta, dupa ce au dat niste spargeri. Totul pe fondul protestelor imigrantilor impotriva dictaturii fasciste care de vreo 50 de ani e pe cale sa subjuge poporul francez si institutiile sale laic-democratic-umaniste si acum, iata, ajunge la apogeu sub Sarkozy. Imigrantii, dintre care si o femeie algeriana purtand in pantecele ei viitorul Frantei, se refugiaza spre Olanda, o tara mult mai deschisa cosmopolitismului si prieteniei intre popoare.

La hanul la care trag, imigrantii inocenti se intalnesc cu doua gagici bisexuale, bune de tot, care ii seduc la o partida de sex in grup. Dar sotul lor, o matahala, apare si ii forteaza pe tinerii magrebini sa manance carne de porc, impotriva religiei. De aici conflictul escaladeaza pe partia intolerantei culturale, tinerii magrebini fiind inchisi intr-o mina abandonata unde se jucau niste copii orbi si cu membrele amputate, adica progeniturile antidemocratismului. In continuare aflam ca hanul apartine unui nazist batran, refugiat din Germania dupa razboi, care si-a infiintat o familie patriarhala de canibali incestuosi, cu care vrea sa pastreze puritatea rasei. In tentativa de scapare a tinerilor magrebini, acestia ajung in abatorul unde se pastrau oameni la saramura, precum si in cocina de porci unde sunt legati de gat si unde li se taie diverse membre. Intre timp si prietena lor algeriana ajunge la han unde nazistul o forteaza sa se casatoreasca cu un macelar de acolo care vrea sa o foloseasca ca fabrica de copii, ca sa aduca pe lume viitorul rasei pure.

Personajele sunt fie senile, fie mongoloide – dar toti sunt canibali fascisti, acolo unde in Texas Chainsaw Massacre erau canibali sudisti. Teribile sunt scenele de evadare dintr-o cocina, in care noroiul si porcinele guitand acopera icniturile si sangele care curge din trupurile victimelor. Totul creste alert in violenta, membre amputate, decapitari, drujbe, topoare, avorturi si o teribila scena de ardere a unui imigrant intr-un cuptor (apropo, hanul se numeste Dachville, aluzie la lagarul Dachau). Filmul este incredibil din punct de vedere vizual, cu poate cea mai convingatoare imagine intr-un spectacol horror. Cromatica, muzica si texturile din film sunt infricosator de bine realizate.

In final cam toti mor, cu exceptia a doua fete care evadeaza pline de matze, marcate de pericolul recrudescentei fascismului. Una dintre ele, nu se poate insa dezlipi de pestera unde se jucau copiii ei, amputati politic. Cititi si voi cronicile la acest film, o sa vi se faca greatza.

ENSLAVED - Vertebrae (2008) => O noua oboseala

Ascult ultimul album Enslaved. Sunt la a patra auditie. Am facut curat prin casa si nu m-am obosit sa il opresc. Merge perfect cu sunetul aspiratorului si cu arsita asta de lehamite bucuresteana. Ma scuzati, va rog, ca nu am mai postat nici un post in ultima luna.

Enslaved sunt una din trupele norvegiene de rock extrem care s-au plictisit de traforaj si au luat-o mai lent. Au inceput chiar sa spuna ca lor de fapt le place rockul saptezecist si ca vor ceva mai multa substanta decat intr-un grohait imbecil de viking.

Albumul nu e catastrofal, dar este identic cu tot ce a scos Enslaved de vreo 10 ani incoace. Da senzatia de masturbare. O freaca, mai incet, mai repede, dar nu ejaculeaza nici cum. Eu numesc asta "sindromul Opeth" => formatii care au invatat sa cante pe note, sa tina un instrument in mana, nu le mai place sa urle tot timpul, fac piese lungi, cu cel putin 3 alternari de textura, dar inca sunt incapabile sa compuna o linie melodica. Sa nu fim rai, Opeth au reusit sa compuna doi trei pana la urma, dar nu au iesit din fundatura aia de metal pretentios, cu colaje, care nu vine de nicaieri si nu merge nicaieri. O voce clean, o chitara acustica si niste tempo switch-uri scolaresti nu iti rezolva o piesa, chiar daca le bagi dupa niste death metal.

Nu e grav ca niste baieti incearca sa cante si fac piese ambientale de peste 6 minute. E chiar laudabil. Cel mai grav e ca publicul si presa le pune etichete de genul "progresiv", "experimental", "capodopera" si alte dobitocenii care ajung pana la urma sa ii influenteze. Poate ca daca toti ii luau pe faras pe black metalistii care au devenit psihedelici, dupa 10 ani de munca ajungeau si ei sa faca un album de thrash-metal sanatos.

Pe ultimul Enslaved avem 8 piese in tempo mediu, executate pe sablon ambiental. Este un album trendy, lipsit de personalitate, care poate fi perfect incadrat in tendintele post-2000. Termenul de "post-metal" ii salveaza de la obligatia unor linii melodice sau a unor riffuri creative si ingroapa albumul in masa de mediocritati care polueaza scena metalica.

Nu ma indoiesc ca numerosi metalisti se vor inghesui ca o turma de oi sa laude albumul. Eu i-as pune sa jure pe rosu ca vor asculta discul de mai mult de 10 ori, cap-coada.

O singura piesa spune ceva: GROUND. Imi place si o salvez la colectia personala de selectii metal. Ma intreb cat le-a luat sa compuna soloul ala de chitara. Si de ce nu au muncit la fel de mult si pe celelalte piese?

Practic... cam doar doua trupe scandinave de metal extrem au reusit cu treaba conversiei si experimentului. Si asta prin '95-'96, cand nu le-a cerut-o nimeni. Arcturus si In The Woods. Una s-a convertit la muzica LSD, alta s-a desfiintat. Da-o-n pizda ma-sii de treaba! Mai terminati cu labarelile!

B'estfest aftershock: Expozitie Judas Priest la Antipa

.
Sa-mi bag picioarele daca dinozaurii astia merita un titlu mai original, dupa oboseala de concert de vineri. Urat au mai imbatranit. Bine, asta tine de fiziologie, dar sa iesi din boxa cu liftul, imbracat in mantie cu poleiala si sa strigi "I am Nostradamus"... Dumnezeule MARE! Unde va este simtul ridicolului! Asta e mai mult decat senilizare. Este imbecilitate!

Am fost la concert cu V si cu gagica lui, singura fata cu sandale de la show. Lume multa, vreo 10 000. Rockeri spalati de toate varstele, tipe destul de bune. Nu mai face nimeni pogo. Mai nou, rockerii beau fara sa vomite. Am mirosit chiar si marijuana. Poti sa treci lejer cu jointul ca politia si jandarmii nu recunosc aroma.

Lumea a avut orgasm. Mai ales cand Rob Halford a pupat steagul Romaniei. Sau cand a iesit cu motoreta pe scena. S-au cand s-a ridicat de pe tron. Am vazut si pe toti pensionarii rockului romanesc (Cargo, Compact, Voltaj etc.), adunati ca la pomelnic, ca sa vada pe scena treburi profesioniste pe care ei nu le vor intelege niciodata.

Rob Halford a imbatranit urat rau. Are burtica, se joaca de-a rockerul patriarhal si isi pune tot felul de halate de piele. Vocea nu-l mai tine. Credeam ca o sa faca hernie pe Hell patrol. Ma intrebam cu V... Cum o fi bai sa te apropii de 60 de ani cantand Breaking the law? Nu te incearca asa o jena cand ridici pumnul in aer? De departe, cel mai rusinos moment a fost cand Halford a iesit de sub baterie calare pe un tron cu roti si a schelalait o piesa de pe ultimul album. Ce poate fi mai penibil decat un bosorog care se ia prea in serios. Va zic eu - un bosorog care incearca sa imite un mosneag, mergand anchilozat cu bastonul. Pentru mine, faza a pus capac. Duceti-va domne la un show Alice Cooper. Acolo, grotescul se pedepseste prin executie.

Singurele trupe ale serii care au cantat ceva au fost formatiile de bar Thunderstorm si Ross The Boss. Niste baieti sinceri, care s-au bucurat de sansa de a canta muzica rock la o mie de oameni. Pe de alta parte, Primal Fear au dat probabil cel mai urat concert la care am asistat. Categoria cosmar. Multe figuri pe moaca vocalistului, muzica penala interminabila, solouri de instrumente de un anacronism crunt. Ce pacat ca rockerii romani s-au civilizat tocmai acum si lumea nu mai arunca cu sticle de plastic in toti kknarii.

Cea mai sincera piesa: Gloves of metal (Ross the Boss)
Masacrul serii: Painkiller
Cel mai rutinat om de pe scena: Glen Tipton
Cel mai plictisit om de pe scena: K.K. Downing
Cel mai obosit om de pe scena: Rob Halford
Cel mai constiincios: Ian Hill
Faza serii: un rocker neodreptaci care avea tricou cu "Impotriva homosexualitatii" :)

Choking hazard: horror din patria soldatului Svejk

Centrul Ceh a recidivat si a bagat din nou un film de groaza: Choking hazard (2004, sit / trailer) de regizorul ceh Marek Dobes, care a venit direct de la Praga purtand pe tricou niste creieri pierduti la zombie-festul recent de la ei din tara. Genul filmului: zombie-motel filozofic cehesc. Inainte de a va recomanda filmul, va anunt ca incepe si se termina cu gagica din Arabela, pe numele ei Dada, care scoate un shotgun, il baga pe gura unui zombie si ii zboara creierii direct pe camera, dupa care se joaca lasciv cu ce ramane. Gagica e star national in filmele pentru copii si cu asta pasim pe teritoriul pulp al zombie-ului cehesc. Pe cand o Andreea Marin eviscerand cu drujba niste mortaciuni?

In film e vorba de un prof de filozofie orb care ii supune la intrebari existentiale pe studenti si ii duce intr-un motel sa mediteze asupra sensului vietii si a existentei lor de viermi nedemni, care nu fac parte nici macar din vreo subcultura horror a societatii. Toti sunt niste distrusi fara viitor in filozofie, unul e nihilist, alta e nefe si tot asa. La lectie mai apare si un actor porno care se adevereste a fi martor al lui Iehova in timpul liber si incearca sa ii converteasca pe oameni si zombies alike. Intre timp taranii cehi morti se ridica din cimitirul forestier de langa motel, sub forma de zombii. Toti purtau palarii, cam ca King Diamond dupa ce a luat un ciocan in figura.

Machiajele au fost destul de bune (ia vedeti aici) , dar cel mai cool au fost matzele si carnea care s-a vanturat pe ecran cu generozitate. Filmul e alert, la fiecare cateva minute se zmulge o fleica. Pe langa cliseele generale cu zombii societatii de consum, avem parte si de bascalie ceheasca. Am vazut prima oara zombii care mananca morcovi, zombii care se retrag cu piciorul unei victime plus un bidon de ketschup, zombii care merg pe aparat de alergat si zombii care iti trag un sut la boase. Se emite chiar si ipoteza cum ca Isus ar fi fost zombi, si ca zombii fac parte din eco-sistem. Asa ca trebuie ocrotiti. Ultimii supravietuitori din film incep sa-i controleze pe zombii cu curent electric si vedem ca zombii danseaza teleghidati doar pe muzica disco. Coloana sonora e bestiala, cu party punk-hardcore si cu grind din ala porcin, gen Mortician. Sa nu uit, la voltaj ridicat, zombii danseaza un fel de break-dance cocalaresc.

Spoiler alert: Totul se termina cu un comando de zombii smecheri mafioti care macelaresc totul. Nu stiu de ce... m-a dus cu gandul la comandoul de controlori nazisti din Kontroll, filmul ala maghiar genial despre viata controlorilor de metrou.

Recomand filmul celor satui de filme zombie cu mesaj sau agasati de comediile horror. Asteptam si primul film zombie romanesc, cand o apare, cu Elodia sau cu cine o fi, numai sa iasa, ce pana mea!
.

Zombie Belea! BORATORII la Centrul Cultural Ceh

.

Weekendul asta am facut turul Noptii Institutelor Culturale din capitala. Cred ca a fost un program bine realizat de fiecare centru in parte. Am baut tuica de Alba la Institutul lui Patapievici si am urmarit calusul dansat de taranii ardeleni. Am facut poze cu fierarul si i-am confiscat o potcoava. Apoi am infulecat o pizza la Centrul Italian unde l-am vazut si pe dl. Puric cu ceva teatru „mut”, am fost la concert de muzica tiganeasca Shukar Collective la British Institute si am ajuns la Institutul Cultural Ceh, care a avut serata „Zombie outbreak” cu creaturi si intestine, bere Pilsner Urquell, tipe gotice sexoase si jeleuri cu canini. Nu ma mira alegerea de la patria soldatului Svejk, in care fiecare orasel are festival de grindcore, industria pornografica are cea mai mare rentabilitate si cetatenii consuma bere la micul dejun.

Tin sa-l felicit pe Taranul Neofit (link), pentru marea realizare de a avea difuzat videoclipul Boratorii – Lepadatu’ in deschiderea serii culturale cehe. E mare treaba cand institutia oficiala a tarii prietene incepe programul de promo cultural cu citarea celui mai proletcultist creier sucevean. Videoclipul Boratorii a fost difuzat timp cateva minute pe repeat, sub egida relansarii sitului groaza.ro, de catre niste baieti care o tot pacalesc pe Monika Stepanova (directoarea institutului), cum ca fac activism si reprezinta cultura alternativa. Nu a lipsit nici Stefan Tiron, gagiu care se baga in seama destul de des si e incapabil sa enunte propozitii cu subiect si predicat. Am ras pe rupte cu VE-ul, mai ales cand Stefan a incercat sa multumeasca centrului ceh pentru ca il lasa sa promoveze filme exploitation cu maicute. Vorba Taranului Neofit... „oameni care nu au nici o meserie”.

Le urez succes, da am senzatia ca Groaza.ro va muri la fel ca si datile trecute, fara continut si fara vizitatori. Situl e un fel de bisericasatanista.org cu niste copii care tin sa ne arate ca horror-ul e subcultura si ca filmele de groaza au mesaj serios. Bai, voi chiar sunteti seriosi!? Au pornit-o scolareste cu „nunsploitation”, „naziploitation” si alte terminologii folosite cu religiozitatea fanului provincial erudit, care insa nu si-a pus in viata lui o masca de gaze SM pe fata. Uite mostra „Japonezii au venit cu ceva nou in genul horror chiar atunci cand era nevoie de asa ceva. Ei au aratat ca frica poate fi provocata nu numai de killeri ci si de fantome de copii sau femei sau de un zgomot ciudat, iar tensiunea si atmosfera apasatoare fac lucrurile si mai terifiante”. Zgomot ciudat, atmosfera apasatoare, lucruri terifiante… Da nene :)! Altu’ se abereaza despre importanta horror-ului „In viata cotidiana, persoanele se confrunta cu situatii frustrante care ar putea duce la scene de violenta. Vizionarea de filme cu continut violent ar produce o senzatie de descarcare emotionala, de catarsis, contribuind astfel la reducerea agresivitatii indivizilor. […] in societate exista prea multa violenta, aceasta trebuie sa fie adusa la cunostinta publicului. Din punctul acesta de vedere filmele ar fi chiar “educative”, samd. Bai baieti, puneti mana pe carte, ca altfel va trimite Taranul la un lagar de reeducare prin munca si ascultati Boratorii de dimineata pana seara!

Oricum, tot respectul pentru Centrul Ceh, care face promo cultural cu Boratorii si filme cu cadavre. Asa da „brand de tara”. Nu ca ICR-ul care il trimite pe alde Iancu Dumitrescu sa cante muzica spectrala la dooj de tovarasi de-ai lui de la Paris. Se-aude, toarasu’ Pata!?

Saw IV: Minitehnicus horror

.

Weekendul asta am fost la Mall la singurul film vizionabil, intre splashurile de comedii romantice si alte orori. Inainte de a trece la film va recomand sa mergeti din cand in cand pe la City Mall, mai ales la ore tarzii. E singurul mall unde nu vine lumea, cu exceptia unor cocalari din Ferentari care fac festin la KFC. Cel mai cool e ca duminica la 22:45 poti sa ramai singur pe etaj si in sala de cinema. Cand iesi, dupa miezul noptii, ramai singur in mall, cam ca in Dawn of the dead. Acum imi pica fisa ca e singurul mall inconjurat exclusiv de cimitire, Bellu, Eroilor, Evreiesc si Evanghelic, poate de aia nu vine lumea. Doamne ajuta sa nu dea faliment, aici ma refugiez daca se scoala mortii in capitala!

Asadar am vazut Saw IV, un torture movie mainstream, lansat anul trecut de Halloween. Nu am vazut partea anterioara, III, dar deja de la II mi-am dat seama ca n-o sa mai pierd nimic. Una la mana, seria suferea inca de atunci de boala sequelului: totul curge secvential, pe orizont de asteptare clar, fara surprize ori suspans. Doi la mana, baiatul asta care a preluat franciza, si a regizat partile 2, 3, 4, a scos din ecuatie fix iminenta dramatica de tip thriller de la care ne-am pisat pe noi de frica la prima parte. Darren Lynn Bousman il cheama. Are 29 de ani. Voi ce faceati la varsta asta?

Saw IV se reduce la o serie de faze liniare tip cauza-efect, in care tot felul de scripeti si mecanisme se apasa, actioneaza si se infig in carnea unor pacatosi. Mi-a dat impresia ca pentru filmul asta s-au studiat mai mult probleme de mecanica, decat aspecte regizorale. Subiectul e simplu - un gagiu are 90 de min la dispozitie sa salveze un alt gagiu care e atarnat pe un bloc de gheata care se topeste. Asta avanseaza si rezolva tot felul de probleme de fizica, cu victime. Pana ajunge la cea finala, o problema cu scripeti de clasa a sasea, ca in jocurile minitehnicus de pe HC. Adica daca apesi pe clanta, se trage o sfoara si la un tip ii cade un bloc de gheata in cap. Ce-a ajuns filmul de groaza?!

Dar ce-a ajuns publicul? Sa stai sa devorezi chipsuri impasibil in timp ce pe ecran unul se chinuie sa impinga niste lame de cutit cu fatza. Traim intr-o societate desensibilizata, de toata jena. Baietii au incheiat si partea asta cu un personaj care iese din scena si de fapt el a regizat totul. Franciza va continua cu partea a cincea. Dar eu nu ma mai uit in viata mea la filme scoase de Halloween de catre toti cacanarii mercantili. Mai bine bag comedii cu Stan si Bran. E mai dureros sa vezi cum Stan se incheie la pantof si ii baga o scandura cu piron in boasele lui Bran.

Doom - film horror cu impuscaturi la persoana intai

.

O cronica veche de cand a aparut filmul horror-SF Doom. Recuperata de pe hard. Nu mai tin minte cu ce e filmul, dar pun ce am gasit ca sa demarez blogul asta cumva, sporind cantitatea de materiale poluante din Internet.
.
Am pierdut introducerea in care explicam subiectul si remarcam ca personajele au nume de gameri de genul Reaper, Destroyer, Duke si Dr. Grimm si isi primesc misiunea pe ecrane de 286, iar prin joc au tot felul de terminale de HC cu ecran verde, in onoarea old school-ului tehnologic. Asadar, e film SF, pe planeta Marte, cu monstri, batai, creaturi infioratoare mutantizate si cercetatori care sau monstrificat din cauza unui cromozom in plus, pe care il aveau extraterestrii si nu-l mai avem noi. Drujba apare doar la final, pentru a-i face sa juiseze pe gameri. Pe scurt, niste baieti musculosi cu carne pe ceafa sunt trimisi sa vada de ce moare lumea pe Marte, unde niste cromozomi horror infecteaza pe oricine si scoala mortii.
.
Apropo, in joc monstrii erau jumate erori genetice, jumate satanisti. In Doom te luptai cand in laboratoare, cand in altare cu pentagrame. Ei bine, filmul dovedeste suplete in sensul ca da logica si explicatii necesare consumatorului de filme. Vedeti voi, cromozomul asta al extraterestrilor injectat in om afecta numai gena raului din om, cum ar veni il poseda. De altfel potopul biblic trimis de Dumnezeu ca sa eradicheze raul e explicat prin faptul ca martienii ajunsi la suprasaturatie datorita cercetarilor s-au autodistrus prin acest cromozom. Si au creat o arca de teleportare in spatiu, unde cei neafectati de cromozom (Noe şi ceilalţi) s-au imbarcat si au plecat pe pamant. Iar satanistii au fost eradicati la nivel planetar prin explozia de la Sodoma si Gomora, care a avut loc pe Marte.
.
Pe langa valentele antropologice si dezvaluirile biblice, filmul e plin de gore, explozii, macel, chiar si faze thriller de actiune. Include si elementul „zombie”, in sensul ca cei omorati de mutanti mor, si dupa ceva timp se scoala si incep sa atace. Trucaje misto, machiaje cool, decapitari frumoase, pacat ca eroii principali nu se lupta suficient cu monstrii. Dar se pastreaza linia jocului: ori te face monstrul din trei hituri, ori il faci tu dintr-o mitraliere. Momentul culminant este cand eroul principal injectat cu un fel de cromozom adrenalinic (in joc se numea BERZERK) o ia la goala prin tunele, actiunea devine 1st person view si incepe sa macelareasca tot ce prinde si i se tot schimba arma printre splashuri de sange si rotiri de ecran ca si cum misti roata la mouse. Seamana cu Quake 3 pe nivelul cel mai mic, unde macelaresti orice din doua lovituri, ori cu mitraliera, ori cu drujba sau pumnul.
.
Sa nu uit, Doom-ul mi-a amintit si el de rasismul subliminal infect al filmelor americane - regula: negrul moare primul, sau, foarte rar, daca nu e primul, atunci are cea mai mare balta de sange.
.
Filmul da dovada si de umor grobian, atat de important in filmele tari cu batai. De exemplu ar fi de semnalat si un personaj haios, Pinky, jumatea de sus om, iar partea de jos un fel de scaun robotic (o eroare de teleportare, cand curul si putulica iau ajuns in alta galaxie si nu pe Marte), aluzie la Pinky Demon, porcii aia rotunzi fara picioare din joc. Diverse remarci distractive equally, de exemplu doi multiplayeri se mirau cum de mutantii stiu sa treaca prin usi tastand coduri. „They’re rocket scientists” se lamureste unul gandinduse ca mutantii erau de fapt biologi experti inainte sa devina satanisti. Alte replici memorabile cu iz de Duke Nukem: ”Kill them all, let God sort them out!” sau obsesivul “Big…Fucking…Gun!!!!”. De asemenea, Dr. Carmack din film este denumit dupa Jim Carmack, creatorul ID Software si Doom.
.
Doom, the movie a luat cateva premii meritate, pentru "cel mai prost film al anului 2005". Pe deasupra, fanii jocului au reclamat filmul cum ca nu respecta jocul. Eu le-as zice baietilor sa se mai gandeasca. S-a respectat cu prisosinta, fiind cam un cadavru pe minut.
.
La capitolul critici ar fi de semnalat siropul complet redundant dintre personajul principal (militar de interventie) si sora lui care lucra pe statie. Tot complet redundanta este si scena cu personajul debil al echipei care merge „to take a dump”, adica sa se cace intrun tunel separat. Evident ca este defalcat de mutanti si gestul sau devine complet redundant si in economia filmului, dar si in efect, caci nu e nimic spectaculos. Macar daca il killereau in timp ce se caca, aruncand cu mizerii pe camera. De asemenea lipsa unui monstru final este o critica majora. Monstrul final e chiar seful echipei de interventie atins de virus, dar nu e suficient, lipseste MEGA-MUTANTUL!

Indiana Jones 4: Kingdom of the crystal skull

.
Am fost azi sa vad numarul 4 din seria de comicsuri video Indiana Jones. Pentru cei care nu stiu, tipul este un fel de Comisarul Moldovan arheolog, care trece prin tot felul de faze si level monsters, e fugarit de oameni rai sau de aborigeni, cautand artefacte, si nu moare cu nici un chip. De data asta a plecat dupa un craniu de extraterestru telepat, care a intemeiat civilizatiile sud-americane.
.
Filmul e fix ce astepti de la seria Indiana Jones sau de la brandul George Lucas: muzica entuziasta, scene familiste cu animale jucause (aici marmote), urmariri ametitoare cu efecte speciale de mare efect, dialoguri puerile excelent dinamizate de actiune, atmosfera de comics, happy end cu poveste de dragoste si tot soiul de ispravi incredibile prin care trec eroii principali. Subiectul este, ca de obicei, la mintea lui Erich von Daniken: are Roswell 47, are craniile de cristal (Wiki), piramide si desene incase, iar la final chiar si Atlantida.

De departe, cea mai tare faza e cand Indiana Jones se ascunde intr-un frigider ca sa scape de explozia unei bombe atomice. Boom-ul rade tot si arunca frigiderul la mare departare fix cat sa il ia in primire niste baieti CIA sa-l duca la dusul de dezinfectie nucleara. Am tot citit pe net ca lumea e cam nemultumita de asemenea exagerari care scad din credibilitate. Duceti-va domne la filme dogma, daca vreti credibilitate!

Dar aceasta nu are legatura cu subiectul principal. Care e cu Amazon, piramide cu intrari secrete, harti in limbi vechi, scheleti si la final o fabuloasa scena cu o farfurie zburatoare care vine din alta dimensiune si distruge totul, lasandu-i in viata doar pe cei patru eroi. Da, patru sunt: Indiana Jones, nevasta sa, fiul sau, si un mosneag arheolog. Fiul este un tinerel cu moaca generica de pretty boy, subtirel, dupa trendul blockbusterelor post 2000, care promoveaza figuri neremarcabile. Sper ca nu se va prelua astfel franciza (desi s-a scos deja un serial cu un pustiulache in rol de Indy Jr.). Harrison Ford are 65 de ani si nu cred ca mai scoate partea a cincea. Moaca tinerelului pare totusi cam singura contaminare deranjanta cu cinemaul de data recenta.

Filmul are atmosfera si plot retro. Se lucreaza cu formule clasice, din care am remarcat eroul negativ rauvoitor si agreabil – o gagica comunista tunsa beton, cu breton, care se lupta cu floreta. Altfel, avem rusnaci care canta la balalaica si danseaza cazacioc in jungla, iar subiectul e plasat in razboiul rece al anilor 50. Nu s-au mai facut de mult filme cu comunisti. Indiana Jones nu se mai lupta cu chinezii, nazistii ori purtatorii de turban, ci cu stalinistii care vor sa controleze mintea fiecarui muritor.

Remarc faptul ca filmul nu face bravada de patriotism american, chiar daca aflam ca Indiana Jones a devenit agent CIA dupa partea a treia a seriei. Detaliile de gen sunt accesibile doar americanilor, iar spectatorul planetar nu va fi fortat sa asiste la declaratii democratice vomitive. Cu exceptia replicii “I like Ike” din primele scene si a jumatatii de steag ascunsa la final, americanismul este absent, lucru uimitor in conditiile in care baietii rai sunt tocmai comunisti care au intrat pana in inma unei baze texane. Chestia adauga plus de credibilitate si dinamism unei povesti care are multe alte clisee de punctat. De semnalat si o replica incorecta politic, in care un soldat sovietic este blestemat ca fiind un “Goddam Russian”. N-am mai vazut de mult asa ceva. Cam de cand negrii nu mai mor primii in filmele americane (de pe la finele anilor 90).

In traditia lui George Lucas, decesele nu se fac in scene gore, iar cadavrele dispar din fata camerei fara urme. Spectatorii au de ce sa se bucure, totusi, cand pe un mahar rus il vor tari furnicile in musuroi ca sa-l devoreze. Prescolarii din sala de cinema erau in culmea amuzamentului la faza asta. Pentru ca veni vorba de copii, filmul poate fi vizionat fara probleme si de acestia, pentru ca are multe pocnituri, piedici, glume si este foarte colorat. Este superior ultimului film de actiune al lui Sergiu Nicolaescu.