duminică, 1 iunie 2008

Indiana Jones 4: Kingdom of the crystal skull

.
Am fost azi sa vad numarul 4 din seria de comicsuri video Indiana Jones. Pentru cei care nu stiu, tipul este un fel de Comisarul Moldovan arheolog, care trece prin tot felul de faze si level monsters, e fugarit de oameni rai sau de aborigeni, cautand artefacte, si nu moare cu nici un chip. De data asta a plecat dupa un craniu de extraterestru telepat, care a intemeiat civilizatiile sud-americane.
.
Filmul e fix ce astepti de la seria Indiana Jones sau de la brandul George Lucas: muzica entuziasta, scene familiste cu animale jucause (aici marmote), urmariri ametitoare cu efecte speciale de mare efect, dialoguri puerile excelent dinamizate de actiune, atmosfera de comics, happy end cu poveste de dragoste si tot soiul de ispravi incredibile prin care trec eroii principali. Subiectul este, ca de obicei, la mintea lui Erich von Daniken: are Roswell 47, are craniile de cristal (Wiki), piramide si desene incase, iar la final chiar si Atlantida.

De departe, cea mai tare faza e cand Indiana Jones se ascunde intr-un frigider ca sa scape de explozia unei bombe atomice. Boom-ul rade tot si arunca frigiderul la mare departare fix cat sa il ia in primire niste baieti CIA sa-l duca la dusul de dezinfectie nucleara. Am tot citit pe net ca lumea e cam nemultumita de asemenea exagerari care scad din credibilitate. Duceti-va domne la filme dogma, daca vreti credibilitate!

Dar aceasta nu are legatura cu subiectul principal. Care e cu Amazon, piramide cu intrari secrete, harti in limbi vechi, scheleti si la final o fabuloasa scena cu o farfurie zburatoare care vine din alta dimensiune si distruge totul, lasandu-i in viata doar pe cei patru eroi. Da, patru sunt: Indiana Jones, nevasta sa, fiul sau, si un mosneag arheolog. Fiul este un tinerel cu moaca generica de pretty boy, subtirel, dupa trendul blockbusterelor post 2000, care promoveaza figuri neremarcabile. Sper ca nu se va prelua astfel franciza (desi s-a scos deja un serial cu un pustiulache in rol de Indy Jr.). Harrison Ford are 65 de ani si nu cred ca mai scoate partea a cincea. Moaca tinerelului pare totusi cam singura contaminare deranjanta cu cinemaul de data recenta.

Filmul are atmosfera si plot retro. Se lucreaza cu formule clasice, din care am remarcat eroul negativ rauvoitor si agreabil – o gagica comunista tunsa beton, cu breton, care se lupta cu floreta. Altfel, avem rusnaci care canta la balalaica si danseaza cazacioc in jungla, iar subiectul e plasat in razboiul rece al anilor 50. Nu s-au mai facut de mult filme cu comunisti. Indiana Jones nu se mai lupta cu chinezii, nazistii ori purtatorii de turban, ci cu stalinistii care vor sa controleze mintea fiecarui muritor.

Remarc faptul ca filmul nu face bravada de patriotism american, chiar daca aflam ca Indiana Jones a devenit agent CIA dupa partea a treia a seriei. Detaliile de gen sunt accesibile doar americanilor, iar spectatorul planetar nu va fi fortat sa asiste la declaratii democratice vomitive. Cu exceptia replicii “I like Ike” din primele scene si a jumatatii de steag ascunsa la final, americanismul este absent, lucru uimitor in conditiile in care baietii rai sunt tocmai comunisti care au intrat pana in inma unei baze texane. Chestia adauga plus de credibilitate si dinamism unei povesti care are multe alte clisee de punctat. De semnalat si o replica incorecta politic, in care un soldat sovietic este blestemat ca fiind un “Goddam Russian”. N-am mai vazut de mult asa ceva. Cam de cand negrii nu mai mor primii in filmele americane (de pe la finele anilor 90).

In traditia lui George Lucas, decesele nu se fac in scene gore, iar cadavrele dispar din fata camerei fara urme. Spectatorii au de ce sa se bucure, totusi, cand pe un mahar rus il vor tari furnicile in musuroi ca sa-l devoreze. Prescolarii din sala de cinema erau in culmea amuzamentului la faza asta. Pentru ca veni vorba de copii, filmul poate fi vizionat fara probleme si de acestia, pentru ca are multe pocnituri, piedici, glume si este foarte colorat. Este superior ultimului film de actiune al lui Sergiu Nicolaescu.


Niciun comentariu: